Copila intre zile care-au plecat tacute,
Zambeam crezand ca lumea e insasi utopie…
Parfum de rasarituri si flori de roua ude
Imi bucurau devreme privirea aurie.
Iar strazile inguste, cu fete-ngandurate,
Imi numarau toti pasii, sa nu ma ratacesc;
Si nu gandeam atunci ca pot sa dau dreptate
Celor care-mi spuneau cat de repede cresc…
Prea repede as spune, caci, sfertul meu de veac
E ca un stol de pasari, pe un vazduh de toamna.
Nu pot sa opresc timpul, nu pot sa-i vin de hac;
El merge tot ‘nainte, ca sa ma faca doamna…
Voi cheltui din viata pe oameni, timp si locuri,
Sa am o vesnicie in suflet si in gand;
Culeg vise necoapte din ale noptii ramuri
Si-astept sa cada stele, sa le-mplinesc pe rand.
