Din neam adânc, de oameni drepţi şi rari,
maestru al luminii, cu mâini de-argint şi har,
mereu statornic — om, tatã, soţ, frate —,
ai strãlucit prin fapte, nu prin vorbe înalte.
În şcoala vieţii, la LTP, rãbdãtor,
ai plãmãdit destine, ai dat viselor zbor.
Fiecare lecţie — o adiere blândã,
fiecare cuvânt — o razã ce încã ne cuprinde.
Anii te-au ostenit, dar n-au stins flacãra,
în ochii tãi se oglindea lumina,
iar tãcerea ta purta o grea mãreţie,
ca un munte ce-şi poartã taina-n veşnicie.
Eşti tatãl cel puternic, înţelept şi curat,
a cãrui neam se ţese din suflet şi din fapt.
Zâmbetul elevilor, privirile lor calde,
sunt florile ce-ţi cresc în inima cea mare.
Ţie, tatã, în tãcere îţi închin cuvântul,
cãci dragostea ta pentru viaţã mi-a dat rostul.
Ai ţesut din vise drumuri luminoase,
şi-n urma ta rãmân lumini nemuritoare.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Este de admirat dragostea purtatã de fiicã pentru tatãl sãu, probabil dascãl de profesie, precum şi gestul de a-i dedica o poezie. Ca tematicã, aceasta poate aminti de imaginea domnului Trandafir, zugrãvitã de Mihail Sadoveanu, dar prin stilul evlavios poate aluneca uşor în sfera în care se regãsesc poezii scrise de autori precum Victor Tulbure, Alexandru Andriţoiu, Viorel Cozma ş.a.
