Îmi alunecã condeiul peste sunete
Şi în şirul amintirilor, într-o fotografie,
Am întins un sunet peste ramuri,
Ca un dor; în melanconie.
Zâmbeşti şi fluturi pleata şi parfumuri,
Azi în drumul clipelor ca picãturi
Şi de-ar fi ploaie şi ar fi lacrimi
Dar sunt fulgi, sunt petalã.
Cu degetul ca un diamant,
Desenând firul gândului ce port,
Vele duc speranţe, duc romanţe;
Vene aduc cântece, aduc dragoste.
Am vãzut pe umbletul luminat de Lunã,
Un desen în irisul ochilor, ca o potecã,
Duce dulce ca un val al mãrii,
Pe curba stelelor ce cad în nemurire.
Pe şolduri ca o mângâiere, un sãrut,
Adio, adio, adio, adio, adio,
Lasã peste mine în întuneric,
Polenul florilor ce a cules în copilãrie. |
