în visele mele
dorm
toate pãdurile
tãiate de voi
şi cântã
şi cântã
şi cântã
şi cîntã
cerând
sã le daţi
înapoi
la margini
de timpuri
prea devreme
vîndute
rãdãcinile
uitate
adânc
în pãmânt
sub redute
iar frunzele
crengilor
despãdurite
se-ntorc
peste voi
ca nişte
blesteme
de moarte
rostite
vor creşte
din nou
seculare
pãduri
şi codri
de-aramã
vor migra
spre argint
din voi
doar cenuşa
muritoarei
fãpturi
risipitã-n
cuvinte
care veşnic
ne mint
