Peste pleoapele închise ca douã rãni,
umbrele cerului
se strecoarã
în cãutarea cailor sãlbatici
fãrã de lume,
care au gãsit dincolo de mine
un orizont cu verzi amurguri lunare,
hotare neatinse, nevãzute, neauzite.
Simt cu apele adânci
care curg în cuvinte,
aud sevele care se revarsã din întunericul solar,
aştept sã creascã iarba albastrã a cerului
pentru caii mei sãlbatici
care tropãie liberi dincolo de arterele mele înfierbântate
şi dincolo de gândurile înveninate.
Trupul se leapãdã de mine,
înlãnţuit pe crucea timpului,
pãtruns de spini de luminã.
Doar pleoapele vindecate mai aşteaptã înflorirea.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Mi-au placut foarte ultimele versuri.
Versurile acestea, de la final poemului, aduna in ele un mesaj profund, oglindit intr-o imagine poeticã deosebitã
Mi-au placut foarte ultimele versuri.
Versurile acestea, de la final poemului, aduna in ele un mesaj profund, oglindit intr-o imagine poeticã deosebitã