Şopteşte apa:
Totul trece,
totul trece,
deşi acelaşi val urmeazã dupã val.
Dimineaţa nu mai seamãnã
cu cea de ieri,
desi aceleaşi raze o înnimbã,
desi aceeaşi orã urmeazã dupã orã
(ne minte frumos ceasul, nu-i aşa?)
Oamenii pe care
i-am purtat în trupul meu
au rãmas în urmã,
ca nişte haine
care nu-mi mai vin,
desi aceleaşi rãsãrituri
şi apusuri
mã înveşmântã
an dupã an.
M-am relaxat,
nu-mi mai strâng viaţa în pumn,
cãci oricum
îmi alunecã printre degete.
Nu-mi mai rãmâne decât
sã curg şi eu
fãrã sã mai privesc în urmã:
nu am decât clipa aceasta,
un pas pe mal
şi apa care îmi aratã drumul…
