Ba mai ninge, ba mai plouã
Soarele se tot ascunde
Nopţi târzii cu lunã nouã
Cãutãm, dar nu ştim unde
Verdele mai doarme încã
Iar pe crengi se-aşteaptã muguri
Noaptea pare...prea adâncã
Înserãrile n-au ruguri
Aşteptãm iarna sã treacã
Motivând plini de tristeţe
Cã e tot mai gol prin teacã
Nici nu ne mai dãm bineţe
Greu sã înţelegi vreodatã
Chiar şi propria-ţi fãpturã
Azi ţi-e frig ca niciodatã
Şi te plângi cã n-ai cãldurã
Iar de mâine, spre amiazã
O sã gemi cã-i vara durã...
Dar Februarie îşi vede
De-ale lui prin bãtãturã
Nu te-aude, nu te crede
Dintre fulgi, râzând îţi strigã:
Ia mai taci frate din gurã
Prea suspini fãrã mãsurã!
