,,Sã plutim pe-ntinsul mãrii,
Lumii înconjur sã-i dãm,
Sã aflãm tainele zãrii,
Lucruri noi sã învãţãm!â€
Da, aşa gândeau odatã
Şi visau doi ursuleţi
Sã pluteascã vreodatã
Pe o navã, îndrãzneţi.
Marea, ea, avea ceva,
Un mister şi o chemare
Care-n larg îi atrãgea,
Punându-i la încercare.
Venea seara şi-mbrãcau
Pijamalele-nstelate,
Pretutindeni navigau,
Pe oceane minunate.
Se-ntâlneau cu Magellan
Şi atâtea-şi povesteau,
Lui Elcano Sebastian
Mare stimã îi purtau!
Mama-urs îi asculta,
Ofu’-şi spunea fiecare,
Ea pe gânduri se lua
Şi rostea cu apãsare:
,,Fagurii cei mai gustoşi,
Zmeura cea roşioarã,
Peştii bãlţii zvelţi, frumoşi,
Cu nimic nu se comparã!
Dar, de voi sunteţi în stare
O barcã sã construiţi,
Veţi porni în cercetare,
Râul sã îl îmblãnziţi.
Vii primejdii sunt pe mare,
Trebuie s-o luaţi uşor,
O stea cãlãuzitoare
Vã rãmâne acest dor.
Sã-nvãţaţi tainele lumii,
Orice-alegeţi, nu uitaţi:
Voi sã vã aveţi ca fraţii
Şi visul sã vi-l urmaţi!â€
Mihaela Oancea
|
