ridic din pernã capul
deschid ochii şi privesc
în oglindã o umbrã
care încã se încãpãţâneazã
sã creadã în veşnicie
în spatele umbrei
un licãr de întrebare
care se ascunde de teama rãspunsului
în mijlocul camerei
o poartã spre niciunde
prin care nimeni nu mai trece nicãieri
vehiculul visãrii este profund înapoiat
fãrã aer condiţionat
cu multe emisii nocive
şi fãrã o variantã de ieşire din decor
cu ajutorul unui program de tipul rabla
vezi
nenorocul meu este cã nu-mi permit
vise sofisticate.
deşi asta nu mã împiedicã deloc
sã fiu cavalerul rablei
şi sã visez color
