|
|
Anunţ:
Antologie literară colectivă
| |
| [
POEZIE ] |
Calotescu Tudor-Gheorghe |
când zborul nu e de-ajuns |
| |
împachetez aripile şi reînvãţ mersul
firesc sentiment între douã naşteri
o misiune de înger
desfac clipele în entitãţi de etern
aşez timpul în plan
doar aşa îl pot mãsura
când cu tic
când cu tac
rãsucesc universul pe un bob de rouã
descarc cerul într-un respirat de gâzã
umplu golul dintre douã atingeri
cu dor
cu lacrimi
cu niciun pãtrat de lunã
inima mea nu ştie sã batã în şoaptã
nu pot despãrţi infinitul de sentimentul acesta sufocant
îi spun dumnezeu din când în când
nu zidesc biserici
altarul se gãseşte în fiecare floare
trebuie doar sã învãţ rugãciunea
cu buzele tale fierbinţi
prin genunchi sã-mi curgã sahara
din fiecare mângâiere sã creascã munţi
cum cresc ghioceii sub zãpadã
aşa s-a înãlţat şi himalaya
nu piramidã
poate doar o încercare de a gãuri cerul
sã cultiv lumina în cuiburi
agricultor de galaxii
culegãtorul misterelor
pãlmaşul pãtimaş al brazdei de întuneric
chiar dacã povara iubirii poate pãrea un blestem
fiecare durere prin care-mi înalţ gândul spre ideal
e o proiecţie de trupuri rãstignite în sãvârşirea pãcatului
într-un plan al iertãrii
prin trupul tãu de femeie
se vor naşte toţi dumnezeii
fiecare înger
toţi demonii
şi alfa şi omega
pânã şi timpul s-a nãscut din iubire
moartea şi viaţa
şi fiecare nesfârşire |
| |
| Data
înregistrãrii textului:
18.02.2013 |
| Numãr
accesãri / comentarii:
825 /
3 |
| |
|
«Cenaclul
Literar Online» |
«Noduri
şi Semne» |
|
|
|
|
|
