ne-au spus
cã ni se va şterge din oglinzile ochilor chipul
cã ne va preface în fantome prezentul
cã vom fi mai goi decât timpul absenţei
decât recea orbitã a luminii cea
dintre genele de neclintit ale uitãrii cã
vom putrezi în temniţele surde ale auzului
cã ne vor târî în sãrãcie cuvintele
ba cã unele ne vor bãga în închisori
pentru faptele altora
şi atunci
ar trebui sã ne adãpostim sinele în noi
sã ne strângem ca râurile unul în celãlalt
sã ne ducem gândurile bune de mânã la şcoalã
sã aniversãm mai des înflorirea magnoliilor
sã ne scufundãm adânc în fântânile ochilor
acolo unde se ţin la pãstrare vederile frumoase
şi mai ales
sã rotim între polii magnetici ai palmelor
la nesfârşit planeta iubirii
aşa
ca o perpetuã mângâiere
