Ast?zi m-au speriat de toamn?
o sut? de ciori deodat?
m-am întors la casa pustie
am deschis cercul iluziilor
?i am citit despre îngerii proaspe?i,
programabili duminica la ora patru,
nefum?tori, gata peste dou? sapt?mâni,
prieteni virtuali perfec?i, constiincio?i,
care r?spund la mail-uri in 24 de ore…
înstela?i : ) …cu aripi egale
cine a spus ca asta tre s? fie o poezie!
ah: Sângele colora hiperspatiul
gemerând… ar fi putut fi un vers…
dar cuvintele s-au limpezit a înserare
îngerii vechi, uza?i de în?elegere
?i-au socotit aripile:
dou?, stânga mai mare
?i au r?mas a?eza?i în linie
f?r? inspira?ie – adulmecând
în r?spunsuri câte un semn de întrebare
pur ?i simplu se înnoptase, adic?…
â€Ţvisele ?i-au întors fa?a spre mare"
doar nebunia orelor continua
maimu??rindu-m? desenând pere?ii
jum?tate lumin?, jum?tate t?cere –
era una din acele clipe în care
imaginea din oglind? întârzie s? apar?,
î?i prive?ti instinctiv degetele
?i totu?i nu e?ti sigur c? exi?ti
duci mâna la tâmpl?, clipe?ti,
ridici privirea - spre tavan, desigur,
apoi cobori spre tine însu?i
c?utând cu un zâmbet mecanic
câte un înger, ceva acolo, orice…
de care s? î?i împiedici t?cerile,
duci toate ceasurile într-alt? camer?,
închizi cercul iluziilor,
nu-?i mai aminte?ti ultimul vis frumos
dar încerci – sigur, cu lumina aprins?…
|
