Aşteptam pe marginea universului meu
lângã ultimul semn adânc al întristãrii,
soarele roşu se oprise acolo
mângâindu-mi tâmplele a despãrţire
Am potrivit lumina a dulce-nserare,
am lãsat copacul sã mã-ngroape cu floare
jumate-ntuneric, jumãtate iubire - Aşteptam
în acelaşi peisaj tãiat de aripa timpului
Tãcerea aluneca între cele douã cuvinte
ca un sarpe spre inima mea obositã...
Tu ştii cã nu mor în fiecare clipã!
Dar ştii cã fiecare mã doare la fel?
