Sunt consternat de faptele lumeşti
Încerc sã nu dau curs neîmplinirii,
Cãci datoria noastrã pe pãmânt
E sã gustãm din fructul fericirii.
S-au scurs atâtea şi atâtea clipe,
Îmi amintesc mereu de şarmul tinereţii
De ce nu socotiţi şi voi copii...
Cã azi se împlinesc cincizeci de ani ai vieţi.
În minunata aurã de bogãţie
Mã oglindesc mereu spre faţa ta;
Tu eşti izvorul magic al iubirii
La care eu etern voi medita.
Când astrul nopţii va veghea necontenit
O sã-mi cobor uşor privirea cãtre tine
Dar niciodatã dorul nu se va mai întoarce,
Din locul unde tu m-ai sãrutat pe mine.
Seninãtate purã,tu eşti fermecãtor mister
Alungi întotdeauna ce-i mai urât pe lume,
Se-aprid lumini stelare în noaptea cea târzie
Iar eu încetişor doresc sfios a-i spune:
Priveam tãcut azurul şi-mi apãreai în minte
Asemeni unei umbre cu paşi tãcuţi şi moi...
Misterul tãu sublim a semãnat cuvinte
Ce astãzi şi-au întors privirea înapoi.
