În liniştea lumii vizibile,
existã un loc unde suntem doar noi.
Nu se aud paşi, nu se vãd umbre,
doar respiraţiile care se cautã
şi atingerea privirilor
într-un dans invizibil.
Acolo,
fiecare cuvânt e o scânteie,
fiecare tãcere — o promisiune.
Numele tãu reverbereazã în mine
ca o melodie pe care doar inima o ştie,
iar trupul meu îşi aminteşte ce ochii tãi
nu rosteau.
Ne atingem fãrã sã ne atingem,
ne simţim fãrã sã ne ştim complet.
Totul e posibil,
nimic nu poate fi mãsurat.
Şi totuşi, în acest joc nevãzut,
universuri întregi se nasc
într-o clipã, doar pentru noi.
