În trenul vieţii, vagoanele vin şi pleacã,
Chipuri se aşazã, apoi dispar în zori.
Profesori, prieteni, bucãţi din familie
Mi-au modelat sufletul şi drumul printre nori.
Alţii au fost doar mãşti cu vorbe trecãtoare,
Cãlãtori de-o clipã pierduţi în depãrtãri.
Dar viaţa e o cãlãtorie, o mare explorare,
Un peisaj necunoscut ce curge printre gãri.
Într-un colţ stã un pian cu melodii nomade,
Versuri şi cântece îmi cãlãtoresc prin mâini.
O bibliotecã de vise îmi vegheazã tãcerea,
Iar animale credincioase îmi pãzesc anii senini.
Şi va veni ultima garã a acestui drum prin lume,
Iar dintre toate privirile întâlnite pe cãrare,
Voi şti atunci cine a rãmas lângã mine
Pânã la capãtul cãlãtoriei, la ultima plecare.
