s-a oprit dintr-un rãvãşit de lunã iarba
şi-a dat cu apã pe faţã a privit cerul
nu mai era nimeni sã facã luminã
ai luat o stea sã mã urmeze în somn
pãstram un cântec pentru inima ta
trebuia sã-mi rãspunzi
cu puţinele mâini
care ţi-au rãmas pentru mine
sub care din ele sã stãm
doi cerbi
scoţând un lemn cu coarnele din pãmânt
la vârful picioarelor noaptea
vede o piatrã de amintire
pe care scrie cântecul unui greier vântul
cu un abur scãpat de îngheţ
