Tu frumoasa Afrodita,
Mai frumoasa chiar,
Intotdeauna m-ai facut sa par un biet
Muritor de rand ce-ti aduce-n dar
Inima lui, frumoasa zeita!
Nu credeam ca poate exista
Atata perfectiune in forme,
Nici piticii renascuti pe umerii uriasilor
Nu ar fi in stare de a crea perfectiunea
Asa precum se regaseste in trupul si
In forma ta...
O, frumoasa mai esti!
Iti iubesc frumusetea si o urasc deasemenea,
Pentru ca stiu ca niciodata nu te voi avea,
Doar a mea,
Doar pentru mine,
Deoarece-s nedemn a profana ordinea lumii
Si a te pastra doar pentru mine
O frumoasa Afrodita!
O, Ishtar!
O,Astrild!
O,Astarte!
O, tu ideal al lumii feminine,
A celei umane si-a celei divine!
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Ne-ai dat numai partea a II-a? Poate de aceea mi-e mai greu s-o ingurgitez complet, în sens semantic. Expresia este însã una potrivitã pentru poezie, poate un pic prea declamativã, dar nu e rãu deloc! Sunt însã şi cuvinte care nu-şi gãsesc rostul, sunt în plus, adicã poemul e acelaşi ca sens, dar sigur mai bun, fãrã ele.
