Cenaclul literar «Noduri si Semne» NODURI ŞI SEMNE Cenaclul literar «Noduri si Semne»
// Cenaclul literar «Noduri şi Semne» - «Inainte de a face un lucru perfect, realizeaza ceva perfectibil.» - [Bill Gates]
NOUTĂŢI POEZIE PROZĂ ESEU TEATRU UMOR DIVERSE BIBLIOTECĂ
HOME
CREAŢII LITERARE
Autori-Texte-Opinii
Adaugă un text
Modifică/Şterge text
Modifică/Şterge opinie
ÎNREGISTRĂRI
Înscrie-te!
Modifică înscrierea
Şterge înscrierea
Schimbă parola
NOUTĂŢI
Ultimul text plasat
Ultimul autor înscris
Lista textelor
Lista comentariilor
NOU! NOU! NOU!
Termeni & Condiţii
Link-uri utile
SITE-URI PRIETENE
»  Editura Boem@
»  Librăria online Boem@
»  Revista literară Boem@
»  A.S.P.R.A.
  Vizitatori:  28576736  
  Useri online:   27  
Revista literara BOEM@
Anunţ: Antologie literară colectivă  
Autor: Alecsandru Zalle ( PredY777 ) - [ POEZIE ]
Titlu: No03 [Jun-2011] Prada Emotiilor
-----------------------------------------

Prada Emotiilor


Capitolul -I-
[Cimitirul Nasterii]


Sunt de mic fara vedere,
Fara auz sau voce, fara parere.
Pentru mine soarele nu rasare,
Decat luna departe in zare.

Zvonuri despre o alta viata,
Vorbeste lumea cu atata speranta.
Minciuni ce se spun pe fata,
Ma uit la ei fara pic de nuanta.

Dar optimistul nu realizeaza,
Ca el cu ochii deschisi viseaza.
Nu exista ce-si imagineaza,
Si degeaba se inseteaza.

Intr-o lume bulversata,
Eu traiesc o lume alta.
Incerc sa ma strecor,
Camuflat prin decor.

In timp devin actor,
Incep sa prind acel sonor
Ma prefac ca vad color,
Chipurile eu acum zbor.

Cu aceasta noua masca,
Sunt ferit de ori ce plasa.
Lumea ma invita in casa
Pot sa iau si loc la masa.


Capitolul -II-
[Samanta din cotor]


Un mare foc ce a parjolit
Ca o flacara ce a ars un infinit,
Dupa multi ani ea s-a stins
Orbit de cenusa ce ochii mi-a atins.

Multi ani am orbit
Si focul s-a lasat dorit,
Simtul s-a potolit
Frigul m-a lovit.

Ghiata s-a adapostit
Ori ce urma ce a pasit,
Pasul sperantei ce s-a dorit
Sterse in data ce s-au ivit.

Acum nu mai simt nimic
Fizic sau psihic,
M-am declarat cinic
Eu insumi propriu-mi inamic.

Inima mi-a inghetat un pic
Destul de mult eu zic,
Deajuns sa ma simt mic
Sigilat ca intr-un plic.

Ferindu-ma ca de moarte,
Ca un rege nebun intr-o cetate
Cu ziduri inalte si inzestrate,
M-am ascuns de societate.

Rupt de orice realitate
Ca o poveste dintr-o carte,
Despre o alta lume poate
Gen planeta Marte.


Capitolul -III-
[O viata de statuie]


Ca un desert in miscare
Cu o vreme neschimbatoare,
Ca o epava vesnica care
E mancata de rugina pe mare.

Traiesc o viata cu clipe amare
Dar aparent unica se pare,
Percep viata ca atare
Departe de toate cu separare.

Ma uit pe geam la lume,
Ei duc o viata fara nume.
Nimeni sa-i educe anume,
Fara scop fara de nume.

Privind de departe
Neluand cu drag parte,
Ma uit la ei la toate
Ca niste povesti uitate.

Privirea capata ostilitate
Nu mai aud cantecele cantate,
Nu mai citesc aceasta carte
Realizez ca nu mai fac parte.

Ii vad ca pe obiecte
Fara motiv fara subiecte.
Nu mai simt acele efecte,
Am uitat aceste secrete.

Am devenit o statuie de fier
Clintita de timp de vant si ger,
Intr-un decor uscat si efemer
Ce rost are sa mai sper?

Astept un semn venit din cer
Vreau un motiv, vreau un reper.
Dar nu stiu ce sa cer,
Sunt umbrit de ceata si mister.


Capitolul -IV-
[Lantul Ruginit]


Incatusat de lantul nepasarii
Sufocat de cercul remuscarii,
Speranta in vantul uitarii
Sufletul in pragul demolarii.

Aburi si efervescenta
Gandul se evapora in absenta.
Ma simt lipsit de prezenta,
Craterul din mine o adiacenta

Ca dupa un razboi biochimic
Fara viata fara nimic,
Incerc sa simt doar un pic
Dar dezertat de psihic.

Analizez cu gand academic
Descifrez ca pe un cod algoritmic,
Si realizez cu pas ritmic
Ca sunt un somalez anemic.

Infometat de propia gandire
Inscenat de propia mea fire
Acum vad cu mare dezamagire,
Propria mea oglindire.

Simt o nevoie de schimbare
Vreau ceva cu nerabdare,
Dupa atata afundare
In a mea umbra acomodare.

Cu un ochi incet deschis
Incep sa visez un vis,
Dupa atata timp inchis
Dar la ce nedecis.


Capitolul -V-
[Realizarea Bataturii]


De un zid imens ma lovesc
Aceiasti pereti ii zaresc
De usi inchise ma izbesc
Ma invart in cerc ma gandesc

Simt ca mereu gresesc
In acelasi foc prajolesc
Acelasi drum inchis pasesc
De acelasi prag ma lovesc

Ma simt pierdut si obosesc
Stau putin sa ma odihnesc
Sa analizez sa ma lamuresc
Poate gasesc sa ocolesc

O alt cale sa folosesc
Acum pana nu ma pomenesc
Ca e prea tarziu sa reusesc
Si cu nimic sa ma mandresc

Judecat de toti si neinteles,
Posomorat si inecat de stres
Fara nimic fara succes,
Ma simt atat de neales.

Incet inghit in sec
Satul menta s-o frec
Simt odata la an bisect
Simt ca pierd efect

Nu mai vreau sa agonizez!
Am ajuns sa realizez,
E timpul sa ma maturizez.
Si sa nu mai visez.

E timpul sa levitez
De lanturi sa evadez
M-am saturat sa esuez
Cu o speranta ma consolez

Ca intr-o bune zi cu soare
Ma voi alege cu o floare
Sa iubesc si eu cu ardoare
Si voi uita acesta provocare


Capitolul -VI-
[Dincolo de Munti]


Am vazut o mie de zari
Am urcat o mie de scari
Am inotat o mie de mari
Am strabatut o mie de tari

Ca un batran soldat satul
Dupa un drum lung si dur
Cu inima si gandul pur
Am revenit din acest sejur

Intunericul s-a iluminat
Drumul nu s-a terminat
Abia incepe nedeterminat
Speranta acum s-a emanat

Acum tu esti in minte
Cu multe vise sfinte
Detasat de ori ce limite
Si de ori ce alte tinte

Simt un scop in viata
Agatat de o mare speranta
Si totusi de o simpla ata
Dar cu zambetul pe fata

Sper maine la o zi mai buna
M-am lasat de urlat la luna
Pana ma prinde si ma tuna
Singur in aceias furtuna

Drumul e plin de noroi
Voi merge si prin ploi
Viata e cum o facem noi
Nu voi mai da inapoi

In inima mea ca pe foi
Scrie ca suntem amandoi
Chiar de nu reusim noi
Nu o sa regret apoi

Inainte eram plin de ura
Viata acum e mult mai dura
Cand sti pentru ce e pura
Gandul intunecat nu ma fura

Sunt pierdut in spatiu cand
Ma gandesc la tine in gand
Privirea o am jos in pamant
Sperante infinite imi cant

Stiu ce am de pus in ecuatie
Dar simt lipsa de inspiratie,
Lipsit de intunecata emotie
Ma strofoc plin de transpiratie.


Capitolul -VII-
[Adevarul Cultivat]


Viata este neutra cu fiecare
Depinde cum o percepem in mare.
Jumatate de pahar plin are,
Sau jumate gol pare.

Adevarul este creat de tine
Perceptia iti apartine.
Optimist si vei optine,
Pesimist si nu vei detine.

Multe vise indeplinite,
Timpuri nelinistite.
Zilele in nopti adormite,
Pesimistul nici nu admite

Orb la ce s-a indeplinit,
Va murii un nefericit.
De tristete va fi impainjenit,
De durere va fi definit.

Nu lasa momentul a te definii
Lasa decizia pe o alta zii.
Alege tu drumul si directia
Nu pe moment cu emotia.

Toti am fost prada emotiilor,
Este un razboi costisitor.
Toti il luptam si e coplesitor,
Dureros si inabusitor.

Noi simtim amarul,
Fie ca stim adevarul,
Sau ca cunoastem drumul.
Toti incercam sa gasim raiul.

Gasesteti motivul,
Pasiunea si scopul.
Definesteti telul,
Identificate de restul.

TO BE CONTINUED!!

Nr Comentarii Comentatori
[ Comentează! ] [ Texte ] [ Autori ] [ HOME ]
«Cenaclul Literar Online»
«Noduri şi Semne»
Revista literară Boem@
EXPOZIŢIE DE CARTE
Dimitrie LUPU, Podul, roman, Editura Vinea
ANTOLOGIE LITERARĂ
Arhiva de ANTOLOGII
FESTIVALURI DE LITERATURĂ
Biblioteca CENACLULUI
Cărţi publicate de membri
ACTIVITATE LITERARĂ
Arhivă IMAGINI
ATELIER LITERAR
Dicţionar de tehnici
Figuri de stil
Starea poeziei
Literatura fantastică
Curente literare
Reguli de ortografie
Contact
Istoria cenaclului
Membrii fondatori
(1983-1989)
ONOMANTIA
Revista literara BOEM@

DONATI
PENTRU CULTURĂ

  Opiniile sau punctele de vedere întâlnite aici aparţin celor care le-au exprimat.
POEZIE     PROZĂ     ESEU     TEATRU     UMOR     DIVERSE     BIBLIOTECĂ
Contact: webmaster@edituraboema.ro              Copyright © 1999, 2002 - ANA & DAN