Autor:	florian abel ( cronopy ) - [ POEZIE ]
Titlu:	lerui lerui depãrtãrii

Lerui ler cu glas de sânge, Lerui ler cu gust de grâne, Albã, neaua nu m-ajunge Suflet - vatrã de cãrbune! Cum aud în goluri pruncii Colindând singurãtãţii! Lerui ler la roua frunţii, Lerui ler strãinãtãţii. Lerui ler cu vis de globuri, Lerui ler cu-mbrãţişare Risipind dureri prin cioburi Sub un cer de lumânare. Adu Doamne, de prin taine, Ciob de ziuã-n primenire, Lerui ler de albe haine, Lerui ler de regãsire... Lerui ler, turmã rebelã, Lerui ler de-nşelãciune, Doliu, scrum lângã capelã Cu-ndoialã de minune. Tot pe cãtrãnitã cale Plânge neamu-n rãtãcire, Lerui ler de frig şi jale, Lerui ler de pomenire. Şi cu lacrimã amarã Vin poeţii sã ne cânte, Lerui ler de sfântã ţarã, Lerui ler de vise frânte.

Nr	Comentarii	Comentatori
1.	Lerui ler, nu e zadarnic, el poate aduce prin vraja sunetului, departarea aproape, vremuri mai bune si chiar daca uneori curg lacrimi, mereu exista si o fata alba a intamplarilor. Sarbatori cu pace sufleteasca!	anador

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]