pe distanţa aceasta
un nod eşti tu un nod sunt eu un altul
învãţase toate bolile negre cu care
plecam
bolile albe cu care
veneai
era precum un mãrţişor din luna care
nu mai venea
din timpul care avea rãnile lãsate aici
le ocolea
am pleca şi nu mai avem unde
plecãrile erau zidite
am veni şi nu înţelegeam cum
înţelegera nu ne mai ştia
avea alzheimer
mã priveai dintre maşini de la capatul lumii
de pe lunã
te priveam dintre blocuri de la punctele cardinale
de pe marte
mã ştiai de pe lunã de la capãtul lumii
din tine
te ştiam de pe marte din toate punctele cardinale
din mine
şi
cu gura obositã de gânduri
tragem
tragem de aceastã distanţã
