cuvântul
când îi este dor
are undeva înãuntru o uşã
o uşã nevãzutã
o uşã între douã bãtãi de inimã
pe unde coboarã pe frânghie
şi se aşazã în poala
celuilalt cuvânt
pânã când litera lui devine
fruntea celuilalt
umbra lui e umbra celuilalt
şi învaţã sã respire deodatã
ca sã nu doarã
pânã
se-ntoarce iar
la propoziţia care este la serviciu
şi care spune lucruri metalice
şi se strãduie sã-şi aminteascã
