unii oameni treceau prin gândurile mele
ascuţite
ştergându-se pe picioare
ori pe la gândurile lor transpirate
la tâmplã
şi se tãiau ades la câte-un deget
adânc cât umbra unui cuvânt
atunci sângele gândului meu pãtrundea în sângele lor
şi pe ideile lor sãrate
rãsãreau mãri
iar pe uitãrile mele uitate
rãsãreau tufe de liliac sãlbatic
şi liliacul era din petale de mare
iar marea era din corãbii de liliac
şi oameni treceau treceau şi se tãiau
lãsând gândurile mele nisip
de liliac
sãrind îndemânos
într-o mare singurã
