ea trecea cu pasul singur
şi se ducea la el
ochii de taur de pe stradã bãteau din copitele
coapselor
rochiei roşii
mai curatã decât sângele lor urzicat de urletul
rochiei roşii care se ducea
la el
ea trecea cu rochia roşie curbatã pe sân
şi ochii se târau precum viermii din cuiburi
dincolo de linia vederii
iar sângele lor urzicat devora bucãţi de carne
care nu aveau braţe
nu aveau tremur nu aveau fluturi
nu erau femeie
ochii de taur bãteau din copite
iar copacii se speriau dintre pãsãri
ochii ei tremurau ca douã mãri sub albatroşi
trecând cu pasul sigur
şi se ducea la el