a fost odatã o scufiţã ce cãuta o pãdure
de poveste
sã uite de frica fermecatã a lupului
şi roşie de inimã albastrã
sã punã şaua pe-un împãrat proaspãt descãlecat
de prin codrii primei iubiri
si-acum rodea sãracul numai coji bãtrâne
de sãlbãticie
şi cum stãteau aşa cu ochii întru celãlalt
odatã a cãzut troncul de pãsãrilã-lãţi-lungilã
în sângele ce se scutura în ei
pânã la gât
încât zmeul a pregãtit luna de nuntã
pe ileana-cosânzeana de fecioarã
prin pãdurea adormitã
şi lor le-a dat sã sape ani adânci de tinereţe
iar când au ajuns la fund
au îmbãtrânit
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Nu stiu cum vad altii aceasta poezie, dar mie imi place si in plus are un umor subtil.
