Autor:	Vasea Trandafir ( Domnu_Trandafir ) - [ POEZIE ]
Titlu:	urletul

cuvântul şi-a trimis înainte buzduganul sã ajungã nici cald nici rece într-o ureche descheiatã la nicovalã şi cãlare pe o frazã albã de conţinut îşi arãtã el cuvântul dupã un punct goliciunea “cum e, cum e” a întrebat cealaltã ureche aflatã în pauzã de clãpãugã şi perii de pe piept i-au înflorit de emoţie â€�ţe blond şi cu silabe crãcãnate” în preajmã umbre cu aripi de copaci patinau pe-o aripã de vânt tremurau pe-o petalã de flutur “şi buzduganul e bãtut în consoane rotunde de sticlã şi la palat are înhãmate douã vocale una golitã de cealaltã vulcanicã iar la gât poartã o mare secatã de mãrgean” şi buzduganul lovea şi aripi de copaci şi aripi de vânt în sticla lor cãdeau se ridicau cãzând seherezada din propoziţia vecinã sfioasã tãcu şi ea întrezãrea cã artera ghimpatã ce se târa precum un şarpe spre sângele nevãzut al înţelesului e urletul scãpat cu coastele rupte cu unghiile sfâşiate de carne cu ochii ca douã momeli din ghearele tãcerii condamnate la moarte şi care avea dreptul la ultima iluzie neînţelegerea “vai” lãcrimã vãduvita ureche o cearã “m-am înfãşurat pentru el numai pentru el într-o singurãtate de lume şi el se sparge tuturor tuturor”

Nr	Comentarii	Comentatori
1.	Interesantã structura poeziei.

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]