sã luãm un cuţit de ochi şi sã despicãm
ideea
scãpatã goalã şi flãmândã
de la un negustor de aripi închise-ntre coaste
sã-i tãiem braţul stâng
de la nivelul privirii
şi sã observãm cã din emisfera ei albastrã
lãcrimeazã flori de cireş
sã tãiem acum şi talpa
despletita talpã trezitã
de lângã fãrãdelegea unui sãrut al nisipului
şi sã luãm aminte cã marea de dor
se sparge-n corãbii
sã tãiem şi inima-i ghemuitã
cuvânt
într-un tremur desculţ
şi sã auzim cum buzele lunii pe copac
picurã o frunzã
