nespuse
şi cãzute dintr-un cuib
de zicere
erau cuvintele în iarbã
am luat un cuvânt în palme
tãcea din nişte ochi de cuie
albaştri
aşa cã l-am lipit pe frunte
s-o mai peticeascã
dar el mi-a spus lasã-mã sã-ţi fiu demon
şi s-a culcat ca un câine
la picioare
am luat celãlalt cuvânt
avea încã lapte de mamã
pe vocalele verzi
aşa cã l-am urcat în copac
sã-l înveleascã
dar el mi-a spus lasã-mã sã-ţi fiu înger
şi a zburat ca un flutur
pe cerul privirii
am întors ultimul cuvânt pe o parte
visa
cu o floare de tei între buze
aşa cã am pus luna sã-i clatine
depãrtãrile
dar el mi-a spus lasã-mã sã-ţi fiu cuvânt
şi s-a vãrsat ca un oftat de dumnezeu
peste oasele sufletului
