mã duceam ades ca sã vânez
printr-o idee sãlbaticã
deschideam pãsãrile
cu un cer ascuţit ca o puşcã
şi le puneam sã cadã
în ochii deschişi ai copacilor
dintre gânduri pândeam lupul
îi bãtea inima curgãtoare
în inima mea
sângele lui se încãrca în mine
genunchiul lui încordat trãgea
din vârful cuvintelor
cãdeam
prin genunchiul lui
pânã în coasta inimii mele
iar el se ridica
prin sângele meu
pânã la mielul cuvântului
