mã uitasem treceam pe lângã mine
strãin
închipuiam mâini ele cu sete mã sfâşiau
de setea
unei linii a vieţii ce tot flãmânzea în deşert
deschideam ochi ei albaştri de neuitare
mã picurau
într-o baltã sã încalec luna şi cerul o spinare de cal
negru
lovindu-mã-n stea şi-n potcoavã de gând
fãrã pãmânt
bãteam a o inimã ea sângera se zbãtea ca şi cum
ar zbura
într-o piatrã de piept în uitare de zbor
înverzit
iubeam şi iubirea-mi colinda ca un lup
în floare
smulgea pãduri marea smulgea ca sã dea
de uscat
treceam idee pe lângã mine nu mã nimeream
sã fiu
