verdele tãu din priviri dispare în mirare
de vultur
cãruia i-au scãpat întrebãrile din gheare
alergând sã culeagã din iarba
pe care ai sãlbãticit-o sub tãlpile-ţi goale
lacrima în care se luau în braţe
copacii
şi zburau înapoi cu buzele frunzelor
sã se aşeze şoimi albastri din ape de scoici
în ochii tãi
curgând cu sufletu-ţi în palme spre lumina ochilor mei
ce ţi-o coseam pãmânt de aripi
