uite, mã încing cu privirea ta, mi-ai spus
-rãtãceam peste hainele ei aruncate pe duşumeaua plinã de rod
rãtãceam braţele sparte în aşchii de suflet peste liniştea ei rotund de fierbinte -
mã încing
peste şolduri care respirã a iarbã acum
iau o mângâiere şi o pun pe umãr
vestala fugitã în pustiul înflorit al pãcatului
mã încalţ cu urmele tãlpilor tale pe mãtasea aruncatã pe podea
şi pot sã umblu prin focul pieptului tãu
pun buzele tale pe bãtaia trandafirie a sânului meu stâng
şi mã strecor prin trecatoarea lor în scorburã
unde sufletul meu gol se îmbracã cu tine
uite, te uiţi la tine prin ochii tãi agãţaţi la tâmpla ochilor mei
cu care te încing picurându-ţi
degetele
pe soldurile-mi rotunde de iarba prelinsã ca nişte solfegii
de rouã
pe geamul spart al foamei de mine
uite
se auzea departe în mine
era atât de aproape încât cuvintele ardeau într-o mirare de braţe
ea
odaia s-a aprins a noapte
ca o pãdure înnodatã din iadul foşnitor al pãcatelor neîncepute
pãrul ei
acoperea urmele atâtor cuvinte ce cãlcau a pustiu
sã nu mai respire
