mi-e dor pânã la o tâmplã
de mamã
e plecatã ca o pâine începutã
sã împartã firmituri de eternitate pe celãlalt
mal
îmbrãcatã cu ochii ei de busuioc
peste toate durerile
sãlbatica apã curge nesecat de adâncã
neagrã oglindã în buzunare cu pâine de mama
pânã la tâmplã
unde
în palma ei îmbãtrânesc numai amintirile mele
uitate şi albe
ca nişte lumânãri aprinse picurându-mã alb cu zile
şi alb cu dor
lacrimi ca nişte riduri
prelinse
pânã la tâmplã
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
va multumesc pentru cuvintele dvs! cu pretuire,
Vasea
