ţi-am pus nişte aripi şi nu
nu poţi fi înger
cel mult un flutur ce se aşeazã
pe iarba ochilor mei
învãţând roua retinei sculptatã
cu tine sã zboare picãturã
cu picãturã
nici pasãre sãlbaticã nu poţi fi
colivia braţelor mele liane înfrunzite
în fiecare unghi al bãtãii tale de femeie
e-o aripã
vâslind în aorta libertãţii
de tine în mine
bucata tine nu se potriveşte
cu bucata mine
muguri de liane trebuiesc cioplite
în aripi de flutur
iar zborul sãlbatic al îngerului
trebuie sã curgã douã inimi
prin sângele tãcerilor noastre
îmbrãţişate
