m-am apucat sã scotocesc aşa cum ţi-am zis
cu mintea goalã
vorbitã sã fie cuţit având tãiş amintirile
uscate amintiri în trenul pe care îl ţii la piept
el tot geme a cãrbuni de mângâieri fosilizate
sã scotocesc în cultura cu dezamãgiri învelite
într-o petalã de lacrimã
lacrima poate fi de douã feluri
lacrima ta
lacrima mea
doar învelitura e din praf scuturat de pe tãlpile
lumii acesteia
care ne probeaza cu fiecare prezentare de modã
lacrima poate fi tãiatã
în tine
în mine
scotocind dupã noi
care sã facã un pas în mintea goalã
pânã la urmãtoarea dezamãgire
sau
pânã la primul colţ unde pe tarabe
stau aliniate matrioşkã lângã matrioşkã
antitezele la dezamãgire
mângâi încã o datã jumãtatea ta de lacrimã
sã o îmblânzesc