ne-am nãscut
pentru o scurtã relaxare
unul cãte unul
apa izorîtã din steaua astralã
ne zboarã pe acest tãrîm
cu picioare aripi
pînã la urmãtorul reflux
o reinventãm pe mama
punem la punct viitorul
de-atîta prezent
potrivim ceasul minţii
la fusul orar neuniversal
şi constant viaţa bate viaţa
din piatrã în piatrã
pe cerul picioarelor
iar noi
inventãm teorii de
obosim de-atîta singurãtate
pe acest tãrîm
şi murim
sã ne aducem aminte cã ştiam
de toate
însã nu avusesem unde sã le punem
apa izvorîtã din steaua astralã
ne umple una cu nemurirea
unde sînt multe de fãcut
fãrã relaxare
