mi-am pus capul pe-un ieri rãtãcit
cãlcase sãrmanul
într-o sticlã
împrumuta pe sub pernã
sînge expirat
sub tîmpla mea
mama era acasã
colorînd cu poveştile toarse
lunca ţîţã
viitoarelor mele tãlpi
iar tata
umblînd cu rãzboiul prin
arãturã
albea nişte oase
sã mã creascã înalt
copacii se nãşteau unul pe altul
şi mã luau în braţe
pînã cerul nu mai avea stele peltice
iar casa
se nãruia palat mirosind a var
de nu mã uita
celelalte urme le-am pierdut
prin mine
pe perna lui ieri
mai erau şi nişte vise
atîrnînd însîngerate
vampirii de iluzii
nu erau încã sãtui
de mîine
