capacele canalelor de deasupra
sunã a clopot la fiecare pas
încãlţat cu celãlat
sub strada lãturalnicã se plimbã
singurã
o stradã anonimã
urcînd
pe sub sîrma ghimpatã
crescutã pe linia vieţii palmelor lunii
şi coborînd
pînã la vîrful turlelor înotînd prin bãlţi
de unde pîndeşte visele cînd se dezbracã
umbrele înecate
umblã stafii peste umbrele uscate
de fricã iar
luminile
colectate de apa de ploaie de
lîngã operã unde sînt mai scumpe
îşi bagã degetele în priza
drogatã a bifurcaţiilor
şi sudeazã liniştite trei cãrãri
zilele fac totuarul în
minjup de amiazã iar nopţile
se aprind cãscînd
în felinarele dimineţii
doar un şobolan ipohondru
nebãrbierit
aduce firmituri
despre lumea de dincolo
