cu o lacrimã curgînd
asfinţit
pe obrazul de sãlcii
cerul
rupe albastru un colţ
dintr-un nor
aşezîndu-l sub genunchi şi
ţinîndu-mã de mînã
tulburã cu o încruntare de uliu
oglinda apei
pufãie dintr-o pipã de papurã
şi plesnind cu frunze de nuferi
dupã ţînţari
împinge barca şoptindu-mi
dintr-o vîslã sãlbaticã de lişiţã
uite-mã
atinge-mã dacã vrei
şi mã voi deschide
sã am si eu un prieten
murmurã încet fãcîndu-mi din cercuri
cu ochiul
viperã neagrã apa verzuie
ne muşcã de degete
alungindu-ne şi boţindu-ne
în maluri
îmi ridic ochii lui îi cade luna
în apã
împroşcîndu-ne
cu oglizi sparte de sãlcii
asfinţitul curge lacrimã
pescuind
