singur
pe tocul înserãrii
cu umbra ta caldã unduindu-se leneşã
urmãrind linia cãrbunelui
desen pe piatrã de dor
ochii ţi i-am luat şi i-am întins pe pînzã
adãugînd o tristeţe
marea a tunat cu norii de pe cer
pãrul ţi l-am despletit
cu o tuşã de salcîm
pãdurea s-a aprins în focul vîntului
ţi-am ţuguiat buzele
amestecîndu-le cu tufele de fragi
albinele tinere au nãscut viespi
ceva era în neregulã în tabloul acela
lipseai
