coborîsem pe totuarul din stînga
în lume
ori oare se urcase ea la mine pe ascuns
cert este cã eram acolo
şi mergeam în faţã cu vîntul acesta umed
pînã spre celãlat capãt
auzisem acolo mã pot îndepãrta de mine mie
pensionîndu-mã
depãşisem vre-un obstacol ori cãlcasem linia continuã
dintre fragii culeşi din pãdurile ce mã crescuse uscãturã
afumaţi la jarul amintirilor
şi eliberarea de mine
pagubã simfoniei soldatului necunoscut
cînd ţignalul inspecţiei cãlare
pe greabãnul leşinat al poftelor prezentului comun
îmi ceru paşaportul pentru
strãin în mine însumi
descoperim împreunã cã umblu
pe lumea aceasta
în blat
