domnule poştaş,
locuiesc în cartierul aroganţa
pe strada impertinenţei, ultimul numãr
colţ cu bulevardul şpãgarilor
prietenii din dealul clopotarilor mitei
n-ai cum sã nu-i ştii
avem şcoala comunã
şcoala unu şi cu unu fac cît vreau eu
la alimentarã se aduc zilnic, cu camioanele, cozi
zilnic se vinde la kilogram prostie caldã, proaspãtã
trãim toţi bine,
ceafa şi obrazul sînt groase
pingele bune pe strada lui azi şi-a lui mîine
gãurile negre ale rudelor de gradul întîi
sînt cercei la urechi, se vînd bine
nu se mai ştie de bunã ziua, sã nu dai, e depãşit
sînt uşor de gãsit, toţi mã cunosc
numãrã pînã la ultimul numãr
înainte era chiar mai uşor
dar cartierul bunul simţ
pe unde s-ajungea pe scurtãturã la mine
au hotãrît autoritãţile sã-l dãrîme
avea igrasie din prea multã istorie
prea mulţi care cerşeau de pomanã
un bãnuţ mic, scos din circulaţie
nu se mai putea cumpara nimic cu omenia
domnule poştaş
scurtãtura aceea-i plinã de moloz
nu se mai foloseşte
sã vii la adresa mea pe noua scurtãturã
pe care cei mulţi
o folosesc.
artişti cãlcînd pe covorul roşu
din grajd
