Cînd m-a scos în lume mama
Mi-a ursit cadou o cioarã
Sîmbur de cireaş-amarã
În ţãrîna de la ţarã.
Croncãnea de sus infama:
Fraţi de floare s-aveţi drama!
Am trecut spre vadul vieţii
Eu avînd la gleznã-o floare
El cireşe-n sîn schioare
Spre-a dulceţi-amar licoare.
Fraţi, din roua dimineţii
Hoinãream precum bãieţii
Eu la braţul lui, sihastru
Cu cireşe şi cu grauri
El, cu braţele balauri
Umbla-n cerului coclauri.
Cerul se-nroşea albastru
Cînd intram la el în castru ...
...........................................
Am cãzut demult din ceruri ...
Ani ca flori trecu, neştire
Şi-l revãd. E ca un mire
Invadat în alb de-oştire.
Alb petale aduc daruri
Alb de-amaruri învîrt zaruri
Şi-n mijloc de primãvarã
Alb candid cerul ne plouã
Fluturi albi punctaţi cu rouã
La cireş îi alb de ziuã.
Iar la mine alb povarã
Pletelor, vestind a searã
Pe covoru-i de diftinã
Alb de-arginţi suflaţi cu vînt
Braţ şi-apleacã spre cuvînt
Blînd, de sub aura-i de sfînt:
- Albul meu e-un strop luminã
Nu-ţi mai las vremea sã-ţi vinã!
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
"Şi-n mijloc de primãvarã
Alb candid cerul ne plouã
Fluturi albi punctaţi cu rouã
La cireş îi alb de ziuã.
Iar la mine alb povarã
Pletelor, vestind a searã
Pe covoru-i de diftinã
Alb de-arginţi suflaţi de vînt
Braţ şi-apleacã spre cuvînt
Şi, de sub aura-i de sfînt
Gînduri albe-un frate-nchinã:
- Multã, mult, s-avem luminã!"
