încet alunecãm
spre amurgurile reci
unde destinul glonţ
vine pe drum desculţ
armãsarul de glonţ vine încet şi înspre mine
s-a oprit o vreme la povestit
cu tata
mi-e dor de tata
şapca şi-a ridicat-o şi şuvitele
înzãpezesc ochii negri care
plîng cu lacrimi de iarbã
pajiştea armãsarului de glonţ
soarta pe care o duc
casa de lemn pãleşte-n fereşti goale
lumina-i cãzutã lîngã
tata
pititã-n sopronul cu fîn
o coasã plînge a dor
de tata
talciocul cu rãzboaie şi cu pace
tîrgurile de femei, de olari
anunţata vizitã a lui
fãt-frumos şi cosînzenei
brazii ce l-au crescut pe el, mai mult ca el
plugul cu boi, cu cai
cu motorinã ...
... toate l-au cunoscut
pe tata
mîna lui bãtucitã
în pãmînturile şi zorii
neamurilor, stelelor
îmi zîmbeşte
ochii nepoţilor nu spun minciuni
mãrturisesc: mã închin la icoana bãtucitã
cu mult înainte
şi dupã rãstignirea pe amurg
mi-e dor
-armãsarul de glonţ nu ştie-
de tata
