sînt o picãturã de ploaie
strivitã
între pleoapele tale grele de visurile
pentru altul
sînt un gînd hoinar
rãtãcit în pãrul tãu cu
roua dimineţii tîrzii
incendiatã de soare cînd ieşi
de la altul
secunda, boaba de nisip
cãzutã în clepsidra fãrã de sfîrşit care bate
fericirea
pentru altul
sînt firul de iarbã
peste care treci acum grãbitã, în drum
spre altul
sînt frunza pe care o ţii
îngînduratã între degete de teama cã
nu-l gãsesti
sînt tu
reflectat în ochii tãi de plastic
în ale cãror dioptrii eu
sînt o picãturã de ploaie
fulgeratã
