fãrã limbã, fãrã urechi, fãrã palme
ochiul cautã, furişeazã, adulmecã
scrâşnetul roţilor
un colţ de fotografie.
douã boschete, ţânţari,
sirenã,
patru tãlpi de fete,
greierii nopţii de mai.
savanã cu negri, zâmbet fosforescent,
tobe, miros de cale feratã.
Trenul s-a oprit sã
tragã o ţigarã.
pietrele se scurg peste roţi,
peste bãnci
mozaicul peronului
ia un fum
şi pleacã plictisit
în compartiment.
stâlpii se aburcã
molcom spre cuşetele de noapte.
Rapidul taie savana
în ritm de rãget, de tobe,
de palme lucioase.
|
