te vad acum cind ai venit de-afara
cu aripile mirosind a lut ,
ma ispitesti in fiecare seara,
si nu vreau sa-ti dau cheia de la git,
ma-ntorc in timp si amintiri cetoase
mai staruie sa-mi tina de urit,
vin pasari ca sageti de tine trase
si vor sa-mi fure cheia de la git,
si vin ecouri multe dintre ape,
imensitate rece dar cu cit
nu vreau sa le mai vad atit de-aproape,
cu-atit mai mult tin cheia strins la git,
dar nu sunt singur fiindca si pamintul
se-ntoarce sa imi tina de urit,
inca se balanseaza spune vintul,
vezi , inca are cheia sus la git,
si norii-n aer ireal de rupti
ma poarta-n ei ma tin pe dedesubt,
in cer sunt dumnezei posomorti,
nici lor nu le dau cheia de la git,
si iar ma prinzi cind te intorci de-afara
ma stringi la pieptul tau cu gust de lut,
hai sa iubesti si tu e prima oara,
si nu stiu, sa-ti dau cheia de la git ?...
