bat noaptea orasul, strazile
tacind paralele deschise
de mina ma tii cind merg si le
colind somnambul ca prin vise
vorbim amindoi -unul cu altul
prizonieri intr-un cerc vicios
si-mi trag pe umeri asfaltul
incins dar mi-l pun tot pe dos
si iar se intoarce sa-si ceara
orele noaptea de-acum
si nu mai am umbra de-aseara
si simt c-am pierdut-o dar cum
in cintecul meu nu e cintec
si timpul deoparte il pun
innod la cuvinte-n descintec
din umbre incerc sa m-adun
si tu linga mine de mina
ramii si iubirea ce-o simti
ma rogi sa o las sa-ti ramina
si-o cumperi cu 30 de-arginti
si noaptea se duce cu fumul
si- asfaltul ce-mi trage de umar
un semn imi continua drumul
un semn ca nu vreau sa mor tinar
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Mai plãcut decât varianta anterioarã (apropo, nu trebuia sã o ştergi, cã ne-ai rupt şi nouã comentariile), dar tot ţi-ai mai dat în petic cu acel "ti" sau "ţi", care cred cã ai fi vrut sã fie "ţii", nu-i aşa? Şi câteva ruperi de ritm, pe ici, pe colo, care parcã acum conteazã un pic mai puţin. Dacã aveai puse şi diacriticele româneşti, mai cã eram aproape satisfãcut... În orice caz, talentul se vede, mai trebuie un pic "cizelat"
