lumina dintre veacuri cuprinsa-ntr-un eseu
pe care mi-l dorisem frumos in mintea mea
ca un sarut al noptii peste privirea ta
la umbra unui inger m-am asezat si eu
si imprejur doar vara cazind mereu-mereu
plutea ceva prin aer cu flori ne radia
si poarta de la suflet incet o descuia
si sa mi-l ia acum vor, sa-l ia pe dumnezeu
si norii cei mai singuri plecati pe trupul meu
acopereau lumina ce nu ne mai vedea
din lampile de noapte eu cumpar citeva
si-aduc acasa stele tragindu-le cu greu
mi le prindeam pe frunte tot asteptind mereu
sa-si lase stralucirea acum in mintea mea
si scirtiau din suflet cind luna-mi descuia
lumina unui inger sub care-am stat si eu
