eşti cea care nu-şi vinde magia
cuvintele stau cuminţi în straturi de iod
aranjate pe rafturi
dacã intru sã cumpãr tot magazinul
piuie
cãderea nopţii plinã de fluturi
schimbã aspectul deceniului
şase
revoluţia iubirii ţine soarele
mai jos decât mâinile ne lãsãm umbrele
gemene din burta mamei ating piciorul
de sprijin
nu simţi electrizarea
în aer pierd şirul întrebãrilor stupide
aveţi autorizaţie sanitarã sã priviţi
între coapse
fierb
dupã douã clocote
eşti singura fatã care
intimideazã(-mã)
nici nu ştii cât îmi place
